Se face luni, 19 aprilie. E ora 6 trecute, sintem in 2010 si parlamentarul roman lucreaza la el acasa. Pentru a 3a oara, comisii si comitii (de drepturi, egalitati intre genuri si acelea juridice ale ambelor Camere) se reunesc pentru a decide cine sa ocupe locurile vacante din componenta Colegiului Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Institutie importanta pentru drrepturrile mele cetatenesti, dar si pentru drepturile lor parlamentare, caci unii s-au simtit mustruluiti si amendati. Adica cum: esti in subordinea mea, tu CNCD, si ma amendezi pe mine, parlamentar roman? Unde pui ca pana si presedintele, primul ministru, ministrul de externe si-au cautat avocati care sa-i apere de acest CNCD. Dar cine-i el in definitiv?!

Parlamentarul nu se intelege sa se aseze la treaba. Se numara, se cauta pe holuri, iar se citeste prezenta. E tot 19 aprilie dar a trecut inca o ora. Nu se naste usor consensul la algoritimul politic. Doamna Egalitatii de Sanse de la Senat , Olguta Vasilescu, tuna si cere retragerea opozitiei. O secondeaza Doamna Omolog de la Camera Deputatilor. Se retrag, discuta pe holuri, se inteleg la algoritmul politic. Revin si se aseaza satisfacuti in fotelurile salii “Nicolae Iorga”. Oarecum derutati, candidatii stau in bancute si asteapta sa fie ascultati, reprezentantii ONGurilor numara parlamentarii si asteapta sa vada democratia in action. Poate ca a 3a oara reusesc totusi sa voteze si sa deblocheze institutia drepturilor noastre. Si uite ca merge de asta data: senatorul Frunda (el e cu Drepturile Omului) conduce sedinta si fixeaza limita de 3 minute pentru fiecare candidat la vorbitor. Sint obiectii? Da, zicem noi, adica ongeurile. Da, va rog poftiti, zice si senatorul. Am avea o problema de numaratoare: una dintre candidate, doamna Liana Pop de la PSD nu si-a depus legal candidatura, in termenul prevazut de lege (“cel mult 30 de zile” din momentul postarii anuntului de catre Parlament). Domnul senator intrerupe contestatia, caci stie despre ce e vorba. Le poate explica mai bine decat noi (evident!) colegilor si colegelor parlamentari: 30 de zile e doar o recomandare. Zice legea, e adevarat, dar poate fi interpretata ca o recomandare. Sa votam: acceptam termenii legii ca pe o recomandare? Cu (mare)majoritate de voturi se accepta. Prevederile legii sint recomandari. Timpul trece altfel acolo, nu degeaba sintem in fortareata parlamentara croita pentru Ceausescu. Poate fi numarat doar de administratorului lui specializat, parlamentarul roman. El si doar el stie ce e timpul parlamentar si cum se calculeaza la pontaj.

Sintem invinsi democratic, ne repliem si aducem a doua contestatie ce o vizeaza tot pe doamna Pop. Noi, ongeurile:nu o cunosteam pe sus-numita doamna, dar expertiza si experienta in drepturile omului e musai cazul sa aiba. CV-ul subtire lasa loc la indoieli cat cladirea Parlamentului. As, zice senatorul Frunda. Avocatii apara drepturile omului, urmare directa a profesiunii lor. Sa votam: au avocatii pricepere in drepturile omului? Sala zice in unanimitate ca da. Se decide: avocatii sint aparatorii drepturilor noastre de oameni. Interpretarea de sedinta devine lege. Acum inteleg, vad lumina: e lege in tara mea sa o ducem bine cu drepturile omului. Legea te protejeaza: ba chiar avem multe mii de aparatori si aparatoare. N-avem a ne teme, parca vrea sa ne asigure parlamentarul. Noi ne temem: doamna Pop nu e avocat. E doar o rubedenie prin adoptiune a noii familii conducatoare Victor Ponta. S-ar zice ca sintem plini de hula si vadit nerecunoscatori parlamentarului care ne-a invitat gentil in sala de vot. Nu se poate asa ceva, riposteaza un domn parlamentar neidentificabil prin notorietate, as vrea sa supunem la vot si pertinenta contestarilor ongeurilor. Nu se supune la vot, am scapat.

Se voteaza finalmente si exclusiv candidatii agreati de partide, intre care si Cristian Jura. Omu’ lui Nastase, iesit inca o data de sub rochia generoasa a social-democratiei de tip Ponta, cel numit sa creeze in 2002 un CNCD de uz decorativ. Cel cu discriminarea femeilor blonde in Romania, va amintiti de dumnealui? Naparlit si disperat in acelasi timp sa revina la vechea sa piele de conducator al institutiei cncdiste pentru a o cuminti definitiv si arunca in irelevanta. Cu sanse bune (timpurile la parlamentari nu se scurg ca la noi: azi e azi, maine nu e ca azi).

Am amutit. Parlamentarul e stapanul nostru pe pamant: toata legislatia ce ne priveste direct duce la el, se decide prin ridicare de mana de partid tot de catre el si e croita maiastru pe masura intereselor lui de grup. Si…noi? Casta inferioara si vorbacioasa a romanticilor intarziati, uzati civic, incapabili a intelege misterele algoritmului politic si timpul claselor conducatoare reunite. Astia sintem: el voteaza, noi…votam. Intrebarea acum e cine ne apara de aparatorii nostri?

Florin Buhuceanu